Book Lovers Challenge&Leapsa


11.Alege un scurt fragment care ți-a plăcut dintr-o carte și rescrie-l din perspectiva altui personaj. În postare să transcrii și fragmentul original.

– Lexy –

Fragmentul e din ”Orasul de cenusa”, de Cassandra Clare. Va recomand cartea cu mare drag, e una din preferatele mele:X

*
[…]
-Jace.Am venit sa iti spun…
-Stai.Lasa-ma pe mine sa vorbesc primul.Isi ridicase mainile,ca pentru a se apara de urmatoarele ei cuvinte.Mai inainte sa spui orice, vreu sa iti cer iertare.
-Iertare?Pentru ce?
-Pentru ca nu te-am ascultat.
Isi dadu parul pe spate cu ambele maini, oar ea observa o cicatrice mica, o linie subtire argintie, pe gatul lui.Nu fusese acolo inainte.
-Tu mi-ai tot spus ca nu puteam avea ce doream de la tine,iar eu te tot bateam la cap si tot staruiam si nu te ascultam deloc.Eu doar te vroiam pe tine si nu-mi pasa ce avea altcineva de zis despre asta.Nici macar tu.
[…]
-Jace,zise ea de indata ce chelnerita se indeparta.N-ai facut nimic rau.Tu…
-Nu.Lasa-ma sa termin.Se uita in jos, la cartofii lui prajiti de parca ei ar fi detinut secretele universului.Clary, trebuie s-o spun acum sau…sau n-o mai spun deloc. Cuvintele se rostogolira apoi navalnic:
-Am crezut ca imi pierdusem familia. Si nu ma refer la Valentine.Ma refer la familia Lightwood.Am crezut ca se terminase cu mine.Am crezut ca nu imi mai ramase nimeni pe lume decat tine.Am…am fost inebunit dupa pierdere si m-am dezlantuit asupra ta si-mi pare rau.Ai avut dreptate.
-Nu.Eu am fost proasta.Am fost cruda fata de tine…
-Aveai tot dreptul sa fii asa.
Isi ridica ochii la ea, iar ea isi aminti deodata si in mod foarte ciudat de ziua cand avea patru ani si planse pe plaja fiindca venise vantul si ii risipise castelul de nisip pe care il construise.Mama ei ii spuse ca putea face altul daca vroia, dar asta n-o oprise din plans,intrucat ceea ce crezuse ea ca era permanent nu era asa, la urma urmelor, ci doar facut din nisip, si disparea la atingerea vantului sa a apei.
-Ceea ce ai spus tu era adevarat.Noi nu traim sau luptam intr-un vid.Exista oameni in jurul nostru carora le pasa de noi, care ar suferi,poate chiar ar fi distrusi,daca ne-am lasa prada sentimentelor pe care ne dorim sa le simtim.Sa fiu atat de egoist ar fi insemnat…ar fi insemnat sa fiu ca Valentine.
Rosti numele tatalui sau cu atata hotarare, incat Clary il resimti ca pe o usa trantita in fata.
-Voi fi doar fratele tau de-acum incolo, zise el, uitandu-se la ea cu nadejdea ca va fi multumitam , ceea ce o facu sa vrea sa tipe ca ii zdrobea inima si ca trebuia sa inceteze.Asta iti doreai, nu-i asa?
Ei ii lua un rastimp lung pana raspunse, iar cand o facu, vocea ei suna ca un ecou, venind de foarte departe.
-Da, zise ea si auzi vajaitul valurilor in urechi, iar ochii o usturara de parca i-ar fi intrat nisip sau apa de mare.Asta imi doream
*

**

-Jace.Am venit sa iti spun…
-Stai.Lasa-ma pe mine sa vorbesc primul.Isi ridica mainile,ca pentru a se apara de urmatoarele ei cuvinte.Mai inainte sa spui orice, vreau sa iti cer iertare.
-Iertare?Pentru ce?
-Pentru ca nu te-am ascultat
Jace isi plimba mainile agitat prin par, dandu-l pe spate.Inspira adanc, luptandu-se cu propia inima pentru a putea vorbi mai departe.
-Tu mi-ai tot spus ca nu puteam avea ce doream de la tine,iar eu te tot bateam la cap si tot staruiam si nu te ascultam deloc.Eu doar te vroiam pe tine si nu-mi pasa ce avea altcineva de zis despre asta.Nici macar tu.
[..]
-Jace,zise ea ,dupa ce chelnerita se retrase de la masa.N-ai facut nimic rau.Tu…
-Nu.Lasa-ma sa termin.Se uita in jos, la portia lui de cartofi prajiti.Simtea un gust amar in gura, iar gatul il usura puternic.Ar fi vrut sa apuce paharul cu apa de langa farfurie, dar stia ca daca se va abate fie si cateva secunde nu va mai fi in stare sa duca pana la capat ceea ce ii luase atat de mult sa construiasca.Clary, trebuie s-o spun acum sau…sau n-o mai spun deloc. Cuvintele se rostogolira apoi navalnic:
-Am crezut ca imi pierdusem familia. Si nu ma refer la Valentine.Ma refer la familia Lightwood.Am crezut ca se terminase cu mine.Am crezut ca nu imi mai ramase nimeni pe lume decat tine.Am…am fost inebunit dupa pierdere si m-am dezlantuit asupra ta si-mi pare rau.Ai avut dreptate.
-Nu.Eu am fost proasta.Am fost cruda fata de tine…
-Aveai tot dreptul sa fii asa.
Isi ridica ochii la ea,incercand sa adopte o figura serioasa. Isi alese cu grija fiecare cuvant, incercand sa pastreze un ton neutru, ca ea sa nu poata simti durerea ce se ascundea in spatele cuvintelor.Se concentra pe chipul ei cu toata forta de care mai dispunea, caci nu isi permitea sa dea drumul gandurilor si sentimentelor ce se zbateau in spatele sidului de piatra din interiorul sau. Asta era ceea ce trebuia sa faca, asta asteptau ceilalti ca el sa faca daca ar sti.Dar daca asta e calea cea buna, atunci de ce se simtea mai pierdut ca niciodata?
-Ceea ce ai spus tu era adevarat.Noi nu traim sau luptam intr-un vid.Exista oameni in jurul nostru carora le pasa de noi, care ar suferi,poate chiar ar fi distrusi,daca ne-am lasa prada sentimentelor pe care ne dorim sa le simtim.Sa fiu atat de egoist ar fi insemnat…ar fi insemnat sa fiu ca Valentine.
Rosti cuvintele pe cel mai retinut ton posibil, dar nu realiza ca numlele lui Valentin ii iesi cu prea mult venin.
-Voi fi doar fratele tau de-acum incolo, zise el, uitandu-se in ochii ei dupa un semn.Trebuia sa aiba asigurarea ei inainte de a mai face orice altceva.Avea nevoie sa stie ca asta era dorinta ei, ca asta avea sa o faca multumita.In acel moment ea era centrul universului sau, unica persoana care invinse egoismul din el, care se ridicase peste orice gand sau sentiment ce l-a nutrit vreodata pentru ea.Asta iti doreai, nu-i asa?
Ei ii lua mult timp pana sa raspunda, iar ceva palpai in interiorul lui Jace. Inima ii spunea ca ea nu vrea asta, ca poate ceea ce hotarase el avea ca influenta sentimentele ei din trecut.Dar nici cel mai puternic impuls nu ar fi putut ascunde ceea ce rostise,desi pe chipul ei se invartea un amalgam de sentimente contradictorii:
-Da, zise ea ,iar Jace zari sclipirea puternica din ochii sai, si percepu retinerea din voce.Asta imi doream
**

~Lizzy~

Fragmentul e din ”La rascruce de vanturi” de Emily Bronte.O carte  cu un continut superb.O poveste de dragoste sfasietoare.

*

”Credeam ca doreste si el asta.Heathcliff,scumpule,n-ar trebui sa fii suparat acum!Vino langa mine,Heathcliff!

In agitatia ei se ridica si se sprijini de bratul fotoliului.La aceasta chemare grava,Heathcliff se intoarse spre Catherine;pe chip I se citea o adanca deznadejde.Ochii lui,larg deschisi si umezi,o privira fulgerator si salbatic;pieptul I se misca in respiratii convulsive.O clipa ramasera separati,apio…N-as putea spune cum s-au intalnit…Catherine facu un salt,iar el o prinse si se unira intr-o imratisare din care credeam ca stapana mea nu va mai iesi vie.De fapt,asa cum o vedeam eu,parea ca nu mai are viata.el se azvarli in cel mai apropiat fotoliu si,cand m-am indreptat in graba sa vad daca nu lesinase,m-a privit scrasnind din dinti;avea spume la gura ca un caine turbat si-o strangea la piept cu o apriga inselare.Mi se parea ca nu ma aflu in preajma unei fapturi din aceeasi specie ca mine.Parca nu intelegea nimic,cu toate ca-i vorbeam.Atunci m-am dat la o parte si n-am rostit niciun cuvant,uluita peste masura.In cele din urma,Catherine a facut o miscare si eu m-am simtit usurata:Isi ridica mana si-i puse bratul in jurul gatului,lipindu-si obrazul de obrazul lui.”

**

”De aceasta data nu o puteam refuza.M-am intors deznadajduit spre dansa.O priveam,respirand repede,razemata de fotoliu.Simteam cum pulsul mi se accelera si cum respiratiea deveni mai grea,cum incepeau ochii sa ma usture de la lacrimile amare si sarate ce doreau sa iasa..Nu mai suportam.O vroiam in bratele mele,sa o ating,sa o mangai.Nu mai suportam nici o secunda fara ea.Ea e sensul vietii mele.E aerul pe care-l respir.Ea e tot.A fost nevoie doar de un pas mic ca s-o prind din saltul nebun care-l facuse.Am prins-o si am strans-o puternic in brate.E a mea.E in bratele mele.Simteam cum fortele ma tradeaza si lipsit de vlaga m-am aruncat pe fotoliu cu ea in brate.Puteam sta pana la infinit cu ea in bratele mele;numai sa stiu ca e a mea.O vedeam pe Nelly ingrijorata,o auzeam bolborosind ceva,dar nu-mi pasa.Prefer sa raman in inconstiinta mea,alaturi de Cathy.Chiar daca m-a facut sa sufar,chiar daca m-a ucis pe di’nauntru si s-a distrus si pe ea.Ii simteam bratul moale in jurul gatului si inflacararea obrazului incalzindu-l pe-al meu.E asa fine,asa de dulce.De ce ne-a distrus pe amandoi?De ce a devenit ucigasul nostru?”

*

Acum, am primit o leapsa de la BissiBee, careia ii multumim foarte mult:X
O aveti aici :https://addictedtothedarkside.wordpress.com/leapsachestionar/leapsa-muzicala/

Inspiratia nu prea mai bate pe la noi, deci nu puteam promite ca vom posta mult si foarte rapid. Trebuie sa ne intelegi, toate stim ca e vara si caldura asta te seaca de vlaga.
Dar, noi vom incerca sa ramanem la fel de fidele, pentru voi🙂
Apropo, maine e ziua copilasului nostru, face doua luni:*!!
Aruncati o privire, vom face un post special🙂

A,si nu uitati de concurs. Pana acum nu am primit decat o singura compunere, desi initial ati spus ca veti fi mai multi. Am facut acest concurs pentru voi, sper ca pana vineri sa va inscrieti mai multi, altfel voi fi nevoita sa il inchid sau sa il prelungesc.

xoxo,

– Lexy&Lizzy~

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s